Modul participiu

 

Participiul arată o acțiune terminată, suferită sau indeplinită de o ființă sau de un lucru.

 

         Participiul intră in componența unor moduri și timpuri compuse, când este

precedat de un verb auxiliar: indicativ, perfect compus (am vorbit); indicativ, viitor anterior (voi fi vorbit); conjunctiv, perfect (să fi vorbit); condițional-optativ, perfect (aș fi vorbit).

 

         Participiul are sufixe specifice, cu realizări diferite in funcție de conjugare:

         -at pentru verbele de conjugarea I (cantat, lucrat);

         -ut pentru verbele de conjugarea a II-a (văzut, plăcut) și pentru unele verbe de conjugarea a III-a (trecut, făcut);

         -s pentru unele verbe de conjugarea a III-a (mers, rămas);

         -t pentru o serie restransă de verbe de conjugarea a III-a (copt, rupt);

         -it pentru verbele de conjugarea a IV-a (citit, vorbit);

         -ât pentru verbele de conjugarea a V-a (doborat, parat).

 

         Când apare independent, participiul devine adjectiv provenit din participiu și indeplinește funcţia sintactică de atribut adjectival (cartea citită, prietenei apropiate) sau de nume predicativ (Amintirile sunt plăcute.).

         Forma negativă a participiului se obţine cu ajutorul prefixului ne- (neaflat, nedormit). Intre prefixul ne- și participiu se poate intercala semiadverbul mai (nemaiauzit, nemaivăzut).