Participiul arată o acțiune terminată, suferită sau
indeplinită de o ființă sau de un lucru.
Participiul
intră in componența unor moduri și timpuri compuse, când este
precedat de un verb auxiliar:
indicativ, perfect compus (am vorbit); indicativ, viitor anterior (voi
fi vorbit); conjunctiv, perfect (să fi vorbit); condițional-optativ,
perfect (aș fi vorbit).
Participiul
are sufixe specifice, cu realizări diferite in funcție de conjugare:
-at
pentru verbele
de conjugarea I (cantat, lucrat);
-ut
pentru
verbele de conjugarea a II-a (văzut, plăcut) și pentru unele verbe de
conjugarea a III-a (trecut, făcut);
-s
pentru
unele verbe de conjugarea a III-a (mers, rămas);
-t
pentru o
serie restransă de verbe de conjugarea a III-a (copt, rupt);
-it
pentru
verbele de conjugarea a IV-a (citit, vorbit);
-ât
pentru
verbele de conjugarea a V-a (doborat, parat).
Când
apare independent, participiul devine
adjectiv provenit din participiu și indeplinește funcţia sintactică de atribut
adjectival (cartea citită, prietenei apropiate) sau de nume
predicativ (Amintirile sunt plăcute.).
Forma
negativă a participiului se obţine cu ajutorul prefixului ne- (neaflat,
nedormit). Intre prefixul ne- și participiu se poate intercala
semiadverbul mai (nemaiauzit, nemaivăzut).
