Epoca marilor clasici , cuprinsă între anii 1860 – 1890, este una dintre cele mai strălucite perioade din cultura română, deoarece atunci apar gruparea "Junimea" și revista ei "Convorbiri literare", critica lui Titu Maiorescu și operele excepționale ale lui Eminescu, Creangă, Caragiale și Slavici. De această perioadă se leagă cele mai mari realizări ale poeziei, prozei, teatrului, criticii și publicisticii naționale.
"Junimea" este o grupare literar – culturală înființată la jumătatea secolului al XIX-lea, care a dat naștere unui curent de idei numit junimism.
Gruparea a apărut la Iași, în 1863, la inițiativa unor tineri intelectuali: Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu. Cel din urmă s-a impus ca adevăratul conducător al grupării care , din 1867, are și o tipografie, o librărie și o revistă proprie, "Convorbiri literare", în paginile căreia vor fi publicate articolele lui Maiorescu și operele marilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici.
În existența Junimii distingem trei etape de dezvoltare.
Prima, etapa ieșeană, între anii 1863 – 1874, are un pronunțat caracter polemic și se manifestă în trei direcții: limbă, literatură și cultură. În această perioadă se elaborează principiile sociale și estetice ale junimismului.
